noi…cei ce atat de repede murim

28 03 2008

Apropo de postul anterior, cu moartea lui Pruteanu… niste versuri anonime dar foarte potrivite:

E asa ciudat ca avem atata vreme

                       pentru ura,

Cand viata nu-i decat o picatura

Intre acest moment si celalalt

Si nu-i neinteles de trist

       ca nu privim la cer mai des

Ca nu culegem flori, ca nu zambim

Noi … cei ce atat de repede murim.





A murit George Pruteanu

27 03 2008

george-pruteanu.jpg

Foto: Rompress

Suntem mereu prea grabiti, mereu prea stresati, mereu cu planuri prea mari si uitam cat de mici suntem de fapt.

Azi a murit George Pruteanu, la varsta de 61 de ani. Infarct miocardic.

A plecat dintre noi un om – unul dintre putinii, poate – care iubea limba romana, un lingvist si istoric deopotriva, care a adus mereu argumente pertinente, un intelectual, un partener de discutie placut …un om pe care iti facea placere sa-l auzi vorbind. Parca si acum imi rasuna in gand glasul lui cu timbrul specific. (chiar l-am auzit acum cateva saptamani intr-o emisiune despre manualele alternative) 

Nu am fost de fiecare data de acord cu el. Dar l-am apreciat mereu pentru maniera in care a stiut sa se dedice unei cauze in care credea, pentru curajul de a spune lucrurilor pe nume fara a-i pasa pe cine supara (ex. „manelele sunt un gunoi”)

Dumnezeu sa-l odihneasca!