Tocmai cand ma gandeam ca sesiunea o sa afecteze acest blog, pentru ca n-o sa mai am timp de postat, se pare ca tocmai sesiunea imi ofera subiecte de scris si stari de „inspiratie”… Scurta intorducere: Azi a fost ziua in care trebuiau predate proiectele la semiotica.
Reguli:
1. seful de grupa va strange proiectele fiecarei grupe si le va preda profesoarei
2. ora pana la care le va preda: 12.00
3. cine nu preda proiectul, nu intra in examen
De mentionat si ca sefa noastra de grupa este plecata din tara, in plus eu am intrebat-o pe profa daca, avand in vedere situatia, putem preda proiectele prin alti sefi de grupa (principalul motiv pentru care trebuiau predate proiectele prin seful de grupa era evitarea vanzolelii pe usa cabinetului)
…asadar m-am trezit ca eu urmeaza sa predau proiectele pentru toata grupa. Am acceptat, stabilind sa ma intalnesc la facultate cu toate colegele intre 11:30-11:45. Greseala nr. 1 (Morala nr. 1: cu cat iesi mai putin in evidenta cu atat mai bine pentru tine)
Au urmat cateva rugaminti carora le-am dat curs. Greseala nr. 2 (Morala nr. 2: Regulile trebuie sa fie reguli pentru toata lumea) Asa ca, azi de dimineata urma sa ma intalnesc cu o colega in statia din care iau troleul, pentru a lua proiectul ei, ca sa nu mai bata drumu pana la facultate sa-l aduca. Ceea ce s-a intamplat. Si apoi, cu alta colega in statia din care cobor din troleu si intru la metrou. Ceea ce nu s-a mai intamplat. Sigur ca primul gand a fost s-o sun. Apoi mi-am dat seama ca nu am numarul ei de telefon. Si putinele colege de grupa din agenda telefonului aveau telefonul inchis, numar nealocat, sau nu stiau nici ele numarul colegei care intarzia. Apoi m-am gandit, ca era de datoria ei sa ma sune sa-mi spuna ca intarzie, mai ales ca fusese trimis un mail cu numerele la care pot fi contactata. Totusi am deci sa mai astept putin. M-am gandit ca poate nu are credit pe telefon sau poate l-a pierdut sau poate s-a descarcat fix cand incerca sa ma sune. Asa ca am asteptat 10 -15 min. Unii spun ca asta a fost greseala nr. 3, dar eu m-am gandit ca daca as fi fost in locul ei mi-ar fi placut sa mi se ofere sansa aceasta. Prin urmare, am oferit-o. Totusi, colega nu a venit, asa ca am plecat. Am incercat sa-mi anunt colegele ca voi ajunge cu intarzierea de rigoare din motivele mai sus mentionate. Dar, dupa cum am spus, nu prea aveam cum sa dau de ele.
La 11:36 , cand iesiem din metrou la Romana primesc un telefon. Era o colega de grupa indignata de situatie. Am incercat sa-i explic ca pur si simplu nu e cazul sa abordeze asa un ton, ca am avut motive obiective de intarziere si ca voi ajunge in timp util.
Aceeasi atitudine ostila m-a intampinat si la locul de intalnire desi m-am incadrat in timp. Desigur, initial pusesem acea marja de 15 min pentru a astepta intarziatii, fara sa ma gandesc ca voi fi eu unul dintre ei. In plus, de la 11:45 cand se incheia marja de eroare stabilita, mai aveam la dispozitie inca 15 min pana la ora 12 cand trebuiau predate proiectele. Asadar, nu am periclitat soarta proiectelor intregii grupe. Singurul inconvenient a fost ca, asa cum eu asteptat colega in statie, ele m-au asteptat la facultate.
Am avut totusi tendinta sa inteleg si sa accept tonul nepotrivit, gandindu-ma ca poate intr-adevar se grabea respectiva colega, poate trebuia sa ajunga urgent undeva. Desi, ar fi putut lasa proiectul altcuiva, daca intr-adevar 10 minute faceau diferenta. Insa ea m-a asteptat tocmai pentru ca vroia sa „ma certe”. Si nici macar nu a interesat-o motivul intarzierii.
Iar la sfarsit, am auzit-o intreband niste colege „hai, mergem la cafea?”
A, si sa nu uit, colega pe care o asteptam m-a sunat pe la 11:30 cand eram deja in metrou, sa-si ceara scuze daca m-a incurcat dar abea s-a trezit…
Toate astea la un loc m-au infuriat de-a dreptul…si totusi, acum cand mi-au trecut nervii imi dau seama ca data viitoare voi gresi din nou si voi ignora lectia pe care trebuia s-o invat azi. Pentru simplul fapt ca de fiecare data am cantarit decizia si mi s-a parut ca e omeneste sa inteleg, sa accept si sa ajut, atata timp cat nimeni nu a avut de suferit: proiectele au fost predate la timp.
Si daca e o lectie pe care am invatat-o azi e totusi aceea ca nu voi putea fi sefa pentru ca nu stiu sa pun regulile mai presus de oameni. Poate voi invata vreodata…Poate nu…
Incaunblog: Blogul meu...un loc al meu :) 
