de cate ori poti strica si reconstrui un puzzle?

cuvinte nespuse…ganduri nestiute…un fel de dor si un fel de durere…si multe cioburi… un zambet trist…nevoie de timp si nevoie de spatiu…

nevoie sa stiu ca nu s-a pierdut nimic…

un gol in stomac, un gol in ganduri, un gol in tot…

o sa-mi fac timp sa scriu pe blog

mereu imi promit lucruri, ca imi fac timp sa scriu pe blog, ca imi fac timp sa fac ordine la carti, ca imi fac timp sa rearanjez folderele in calculator, ca imi fac timp sa pun data la poze, ca imi fac timp sa citesc toate biletelele si listutele cu chestii importante pe care mi le tot scriu…

 mereu zic ca va veni o zi cand voi avea timp sa-mi fac ordine in viata, cum s-ar zice…dar mereu uit ca viata nu sta in loc sa ma astepte pe mine sa o ajung din urma…

 mda, nasol…meanwhile i’m busy 😦

PS: nu e pacaleala de 1 aprilie