vreau sa fug … sa plec putin in lume… sa nu ma mai gandesc la nimic…sa uit de toate…
sa dorm fara vise…
sa respir fara scop…
sa beau cafea de placerea gustului, nu din dorinta de a ramane treaza…
vreau sa citesc pentru ca sunt lucruri pe care merita sa le descopar acolo, printre randuri…nu mai vreau sa citesc pentru ca trebuie…ce trebuie..cand trebuie
vreau sa plec putin si sa ma intorc si sa fie toate rezolvate, sa ma astepte cuminti…
vreau numai prostii …
Am fost atat de emotionata acum 3 ani sa aud asta!
Peste o saptamana o sa o aud din nou… e tot la fel de multa nerabdare… si totusi atat de altfel totul! Am tot la fel de multe ganduri amestecate… unele care ma fac sa zambesc, altele care lasa loc parerilor de rau sa se strecoare… si totusi nu-i la fel…
Stiam ca o sa ma schimb mult in anii astia, stiam ca am de invatat lectii importante…dar as fi vrut sa nu se schimbe chiar atat de multe! …
Din pacate nu exista buton de rewind. Iar in ultimul timp ritmul parca e tot mai mult un fast forward.
Imi tot repet ca trebuie sa traiesc totul saptamanile astea, pana la ultima picatura, sa nu ma mai grabesc sa termin cu grijile, sa savurez ultimele bonding moments, sa-mi iau ragazul de a-mi aminti tot ce a fost frumos… sa am rabdare sa descopar unde am gresit, sa am curaj sa mai repar. Sa las in urma zambete si nu altceva. Sa ne mai salutam cand ne vom vedea pe strada. Sa ne aducem aminte ca am fost colegi, cand ne vom intalni pe la joburi.
Imi promit sa nu rup legaturile stranse (nu-s multe dar sunt valoroase) si sper ca ne vom putea tine de cuvant.
O sa imi fie atat de dor de toate astea: de proiecte, de oboseala din sesiune, de emotii, de cafeaua din noaptea dinaintea examenului, de senzatia de eliberare dupa ce iesi din sala, stiind ca l-ai luat, de bucuria ca nu l-ai luat oricum (la aflarea notei), de nervi (ca au fost si din astia), de certuri si nemultumiri…de sentimentul ca lumea asta e asa nedreapta uneori (cand nu ti-a fost afisata nota pe referat)… si de FCRP parties (chiar daca n-am fost la toate)…
Cum sa scriu despre asta si sa nu fie banal si sa nu fie penibil?! Cum sa explic ca nu ma intereseaza daca e o traditie care nu e noastra?! Cata vreme vine cu atata incarcatura emotionala, simt ca merita sa o imprumut! Festivitatea de absolvire cu robe … can’t wait to live it!
Mi-e dor sa scriu pentru mine! …nu pentru job…nu pentru facultate
Mi-e dor sa pun in propozitii ceva mai mult decat cuvinte. M-am saturat de reguli, scheme si planuri pentru ce scriu. Nu mai vreau liste cu bullets pe care trebuie sa le bifez.
Vreau sa scriu asa cum scriam o data…doar de dragul de a scrie.
Vreau sa scriu ce simt, cum scriam o data, doar pentru mine. Cand nu-mi era teama ca o sa debitez banalitati, cand nu ma raportam la standarde si nu aveam deadline-uri.
Dar pana una alta ma intorc la licenta. Scriu scriu scriu. Dupa reguli si norme, dupa planuri si scheme… trist si plictisitor!
Incaunblog: Blogul meu...un loc al meu :) 