o sa-mi fac timp sa scriu pe blog

1 04 2008

mereu imi promit lucruri, ca imi fac timp sa scriu pe blog, ca imi fac timp sa fac ordine la carti, ca imi fac timp sa rearanjez folderele in calculator, ca imi fac timp sa pun data la poze, ca imi fac timp sa citesc toate biletelele si listutele cu chestii importante pe care mi le tot scriu…

 mereu zic ca va veni o zi cand voi avea timp sa-mi fac ordine in viata, cum s-ar zice…dar mereu uit ca viata nu sta in loc sa ma astepte pe mine sa o ajung din urma…

 mda, nasol…meanwhile i’m busy 😦

PS: nu e pacaleala de 1 aprilie

Anunțuri




trebuie…

9 01 2008

Trebuie sa adaug ceva, apropo de ce am scris in postul anterior, cum ca traim intr-o lume in care „totul trebuie rezolvat aici si acum”…. ei bine am obosit!!!… Nu mai am timp de mine, de ceea ce vreau cu adevarat, de lucrurile care imi fac placere…nu fac altceva decat sa ma inregimentez zi de zi, cuminte si pasiva, in goana nebuna spre… spre ce? Tocmai asta e problema.

Poate e doar o problema a mea, poate e doar o „faza” prin care trec… poate ca o sa ma trezesc maine sau poimaine sau candva, si o sa imi dau seama ca am trecut peste „criza” asta…dar azi asa o simt…ca pe ceva mai presus de mine care nu ma lasa sa fiu

Proiecte peste proiecte, teancuri de carti care ma asteapta sa le citesc (unele pentru facultate, altele pentru mine), chestii pe care trebuie sa le fac, lucruri pe care trebuie sa le zic, acest obsedant trebuie …

Am obosit de goana asta in care timpul imi este mereu inamic. Am obosit sa ma grabesc mereu spre ceva. Vreau putina liniste, un strop de nepasare. Da, chiar imi doresc sa fiu ignoranta. Pentru ca, nici macar daca ma opresc din goana lui trebuie nu rezolv nimic, pentru ca inca imi pasa. 

Am nervi. Mi-e somn. Am treaba… si trebuie sa-mi pese…